Bun venit!

Asociaţia ORANTE promovează cultura cu deschidere spre spiritualitate, în special arta şi cultura creştină, pentru crearea unor punţi de legătură cât mai fecunde şi viguroase dintre tradiţie şi modernitate, civilizaţie urbană şi civilizaţie rurală, Orient şi Occident, pentru îmbogăţirea şi activizarea profilului lăuntric al omului contemporan, confruntat cu cele mai rapide şi profunde schimbări din istorie.


Pentru donații: Asociaţia Orante, CUI 27018425, cont IBAN R026CECEB20430RON2571511, CEC Bank, Agenţia Diham, Bucureşti


sâmbătă, 13 august 2016

Un text despre "Zilele Tarkovski 2012 la București", descoperit în 2016


Tocmai am descoperit, cu întârziere de aproape 4 ani, un amplu text al jurnalistului Doinel Tronaru: Întâlnirile ratate ale geniilor, Adevărul, 15 martie 2013,  pe marginea evenimentului internațional pe care l-am organizat în 2012, pe care l-am promovat pe acest blog: Zilele “TARKOVSKI ÎN 2012” la Bucureşti, 4-7 decembrie. http://adevarul.ro/…/Intalnirile-ratate-geniilor…/index.html

Citez din articol autorului: 
"Multe au fost lucrurile importante şi inedite care s-au putut afla de la Zilele Tarkovski, desfăşurate la Bucureşti pe la sfârşitul anului trecut, oaspeţi de onoare fiind sora marelui cineast, Marina Tarkovskaia, şi soţul acesteia, regizorul Aleksandr Gordon". 
"Am discutat pe larg cu alţi doi invitaţi de excepţie: eminentul profesor moscovit Dmitri Salînski, specialist în opera lui Tarkovski, şi Layla Alexander-Garett, artist fotograf britanic, interpreta lui Tarkovski pe platoul ultimului său film, Sacrificiul, şi autoare a unor cărţi şi albume foto despre acest moment astral al propriei vieţi. Cele patru zile bucureştene dedicate lui Tarkovski m-au făcut să-mi lămuresc multe lucruri care mă interesau, dar şi să meditez, ulterior, asupra unui subiect neaşteptat: felul în care interacţionează geniile şi, mai ales, aşa-numitele „întâlniri ratate” ale acestora".

Sunt și aspecte în care nu sunt de acord cu autorul, după cum nici el nu e mereu de acord cu conferențiarii invitați, ceea ce e nu e neapărat rău.




joi, 22 mai 2014

Lansare ”Tarkovski. Filmul ca rugăciune” editia a IV-a: FOTO&VIDEO&TV

Urmăriți un interviu-portret cu Elena Dulgheru despre geneza cărții "Tarkovski. Filmul ca rugăciune", luat de Mihaela Poenaru pe 29 aprilie 2014 în foyerul Sălii Eforie a Cinematecii Române și difuzat de Trinitas TV în cadrul emisiunii ”Talent și efort”. Realizator: Mihaela Poenaru. Prima difuzare pe 6 mai 2014.
Urmăriți și un foto- și videoreportaj al lansării din 15 aprilie 2014 de la Librăria Eminescu din București pe portalul profesionist All About Romanian Cinema, secțiunea Cinetipar
Filmul poate fi vizionat și pe canalul youtube al AARC. Imaginea: Nicu Cara. Montajul: Dana Medar (AARC).
Vorbitori: prof. univ. Manuela Cernat, acad. Răzvan Theodorescu, Elena Dulgheru, Alina Cikineva - atașat cultural al Ambasadei Rusiei, Costion Nicolescu. 

În imagini apar critici de film, cineaști, jurnaliști, oameni de litere, profesori, prieteni, cititori, scriitori...
printre care: Cristina Corciovescu, Dana Duma, Bujor Râpeanu, Radu Igazsag, Cătălin Mircea Duță,

Elena Loghinovski, Angelica Biruță, Mircea Duzineanu, Silvia Naum, domnul Carol...  
fotografiați de Nicu Cara și de Radu Igazsag ...
și... multe cărți bune. Ca merele. Merele verzi.

sâmbătă, 12 aprilie 2014

Tarkovski. Filmul ca rugăciune, editia a IV-a, actualizată si îmbunătătită

A apărut la Editura Arca Învierii
 
Cu 11 capitole în plus și dezvoltări substanțiale ale capitolelor existente. 
  • Aşa-zisele profeţii ale lui Tarkovski
  • motivul real al îmbolnăvirii şi morţii cineastului
  • scandalul Rerberg
  • crâmpeie din pasiunile ezoterice
  • noi poveşti despre cenzura de partid şi despre distribuţia clandestină a filmelor interzise
  • mesajele ascunse ale filmelor Nostalgia şi Sacrificiul
  • lucrările necinematografice

 328 de pagini (cu 60 de pagini în plus față de edițiile a II-a și a III-a), format 22 x 14,5. 
Cartea poate fi achiziționată în București de la Librăria Eminescu (B-dul Regina Elisabeta nr. 16) și Librăria Sophia (str. Bibescu Voda 19), uneori și de la Librăriile Humanitas ( (cu un telefon sau o cerere înainte), iar în țară, de la librăriile alimentate de rețelele Supergraph și Librăriile Humanitas (cu un telefon sau o cerere înainte); sau direct de la Editură


Fragment din Cuvântul înainte la ediția a IV-a:

      Aceasta este o carte vie, care a cunoscut mai multe ediţii şi îşi găseşte în fiecare an noi cititori şi adepţi, lansând mereu noi discuţii şi fluxuri ale interpretării; cu toate acestea, nu am simţit nevoia până acum să-i aduc modificări substanţiale... Cu toate că adunam an de an noi observaţii şi comentarii pe marginea operei lui Tarkovski, născute din dialogurile de seară cu cinefili şi specialişti din toate colţurile ţării şi din diverse centre culturale ale planetei, adunaţi împreună de aceleaşi uimiri, cristalizate în aceeaşi dragoste. O dragoste – philia – conlucrată sinergic, an de an, între mine, cititori, Tarkovski, cu tot universul său de filiaţii (profesionale, sangvine, subtile şi foarte subtile) şi Dumnezeu, îşi căuta o nouă formă de expresie. Hotărârea de a publica o ediţie actualizată şi îmbunătăţită mi-a fost provocată de acumularea acestor sinergii, în momentul când am simţit că ele reconfigurează, treptat, cartea iniţială într-o structură cu aceeaşi geometrie, dar mai bogată, mai armonioasă, mai profund polifonică.
      O mulţime de detalii biografice, controversate, incomode sau pur şi simplu lămuritoare, pe care le dădusem la o parte în primele ediţii, de dragul rigorii şi limpezimii teoretice a discursului, dar şi pentru că le-am considerat nerelevante în context, îşi cereau dreptul la viaţă, revendicându-şi condiţia de parte integrantă a corpus-ului indestuctibil dintre persoana creatoare şi operă, spre a echilibra intenţionata punere în umbră a persoanei din primele ediţii. Câtorva dintre ele, celor mai necesare pentru înţelegerea corpus-ului opus-persoană, le-am dat dreptul la viaţă în acest nou volum, ... ca argumente pentru mai subtila înţelegere a penumbrelor şi straturilor fundale, inerente ca sarea, piperul ori ca principiul amar în alchimie (sau în vechea ştiinţă a parfumurilor), pentru consolidarea unei mari opere şi unui destin nepereche. 
   ...Este aceasta o nouă carte? Nu, pentru că ideile majore şi structura ideatică şi discursivă sunt aceleaşi, la fel ca şi titlul, care o reprezintă la fel de fidel; da, pentru că întregeşte considerabil – cu analize şi informaţii substanţiale şi cu concepte noi – teoria poeticii sacrului la Tarkovski şi biografia regizorului, pentru a avea dreptul să trăiască în mâinile cititorilor alături de ediţiile anterioare.
Elena Dulgheru
Presa:
http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-16996396-lansare-carte-libraria-mihai-eminescu-tarkovski-filmul-rugaciune.htm 
http://www.sapteseri.ro/blog/2014/04/lansare-de-carte-la-libraria-mihai-eminescu/
http://bucuresti.24fun.ro/evenimente/tarkovski__filmul_ca_rugaciune-31319.html 
http://www.cinemagia.ro/stiri/se-lanseaza-cartea-tarkovski-filmul-ca-rugaciune-25487/
  

duminică, 6 octombrie 2013

”20 de ani fără Andrei Tarkovski” - Călin Stănculescu despre întâlnirea de la București cu Marina Tarkovskaia și Aleksandr Gordon (decembrie 2006)

20 de ani fără Andrei Tarkovski
13 Ianuarie 2007
 
 
La 20 iulie 1984, regizorul Andrei Tarkovski anunta la Milano hotararea sa de a nu mai reveni in patrie. La 13 decembrie 1985, dupa ce termina in Suedia filmul "Sacrificiul", i se diagnosticheaza cancerul pulmonar. La 9 mai 1986 filmul "Sacrificiul" este laureat cu Marele Premiu special al juriului. Premiul este inmanat fiului sau Andrei, "eliberat" din Rusia sovietica la inceputul anului datorita campaniei de protest sustinute de actrita Marina Vlady. La 16 decembrie 1986 este internat la clinica oncologica din Neuilly-sur-Seine, unde moare in noaptea de 28 spre 29 decembrie.
20 de ani fara regizorul Andrei Tarkovski, dar cu o arta mai bogata cu o opera ce are un loc bine conturat, greu de uzurpat sau de copiat. In preajma comemorarii mortii autorului "Calauzei" si "Nostalgiei", la ideea celei mai inimoase si competente analiste a operei tarkovskiene - Elena Dulgheru - si cu sprijinul generos al unor mari cinefili timisoreni au sosit in Romania sora lui Andrei Tarkovski - Marina si sotul acesteia, regizorul Alexander Gordon, coleg de institut cu Andrei Tarkovski.
Prima intalnire de la Bucuresti a avut loc in prezenta a peste 300 de persoane in sala de expozitii a studentilor de la Arte Plastice. Aici au fost proiectate filmul "Ucigasii" (film de diploma semnat de Andrei Tarkovski si Alexander Gordon, din distributie facand parte cei doi regizori si Vasili Suksin, film realizat de studentii clasei lui Mihail Romm, aparator al operei tarkovskiene cand avea sa infrunte un adversar de talia lui Serghei Bondarciuc) si "O zi cu Andrei Arsenievici", film semnat de Chris Marker (naratoare - Marina Vlady).
Imaginile filmului "O zi..." sunt cutremuratoare. Andrei Tarkovski tintuit pe patul de suferinta isi revede baiatul dupa ani de despartire fortata. Copilul nu-si poate ascunde emotiile, alaturi de bu-nica sa "eliberata" de statul sovietic pentru a-si revedea fiica. Regizorul Chris Marker nu insista insa pe "happy-end-ul" dramei familiale, ci deseneaza o solida monografie a intregii opere, cu citate din toate filmele, ce ilustreaza teme, obsesii, laitmotive si simboluri, tropi ce confera o durabila existenta operei tarkovskiene.
Doua secvente in stilul marelui documentarist polarizeaza emotii si sensibilitati pentru fanii operei lui Tarkovski. Prima este un making-off la ultimul film tarkovskian "Sacrificiul", turnat in Suedia, operator fiind Sven Nykvist, colaboratorul lui Bergman. Prezenta permanenta a regizorului la ochiul camerei de filmat a nascut gelozii si invidii; totusi operatorul ii prezinta o prima versiune de montaj cineastului aflat pe patul de suferinta la inceputul anului 1986.
O alta secventa din filmul lui Chris Marker evoca un moment "magic" din existenta cineastului. Tentat in tinerete de lucrurile interzise de societatea sovietica, Tarkovski nu refuza spiritismul. In tinerete, la o asemenea sedinta, unde este invocat spiritul lui Boris Pasternak, regizorul intreaba: "Cate filme voi face?", "7", va raspunde autorul romanului "Doctor Jivago". Si sapte filme a facut: "Copilaria lui Ivan", "Andrei Rubliov", "Solaris", "Oglinda", "Calauza", "Nostalgia" si "Sacrificiul".
Doamna Marina Tarkovskaia si regizorul Alexander Gordon, care au onorat cu prezenta lor publicul cinefil romanesc, au impartasit cititorilor nostri cateva ganduri legate de marele regizor rus.
- A fost Andrei Tarkovski un dizident? A fost obligat sa paraseasca tara sau a luat aceasta hotarare ca un protest fata de receptia operei sale?
Marina Tarkovskaia: Lui Andrei Tarkovski i se ofereau ocazii de a pleca din tara si inainte de 1984, dar el spunea: "Ei asta asteapta. Nu voi pleca niciodata. "
- Si totusi a ramas in Italia in 1984...
Marina Tarkovskaia: Poate ajunsese la un capat de drum. Andrei Tarkovski nu a fost un exilat politic. Invitat sa faca un film despre disidenti, despre opozitia fata de regimul sovietic, a intrebat "De ce sa nu facem un film despre colhozuri?" El isi castigase locul de exceptie in cinematografia rusa si mondiala. Optiunea autoexilarii nu a convenit regimului. A fost tentat cu subiecte propuse cu ani in urma si refuzate de Mosfilm, cum ar fi ecranizarea "Idiotului" lui Dostoievski. Din pacate era prea tarziu. Marina Vlady a luptat mult cu sistemul sovietic pentru ca fiul lui Andrei Tarkovski si mama sotiei sale sa aiba posibilitatea sa-l vada in ultimul an de viata.
Alexandr Vitalievici Gordon, regizor: Fiecare lucru mare incepe cu un pas mic, cu primul pas. Si filmul lui Andrei Tarkovski "Asasinii" dupa o proza de Hemingway a fost un astfel de pas. Daca Andrei Tarkovski n-ar fi devenit ce a ajuns, din nefericire doar dupa 7 filme, poate acest prim pas ar fi trecut neobservat.
(Dar aici, in filmul de Institut semnat de A. Tarkovski, se poate lesne observa darul cineastului de a orchestra tacerile, de a ritma pauzele, de a conferi adancime unui portret din cateva tuse.)
- Cum este perceputa astazi opera regizorului Andrei Tarkovski?
Marina Tarkovskaia: Inca de la primul sau film, Andrei a dat masura chemarii sale. Era un autentic profesionist. Dorea sa-si creeze un public propriu intr-o tara ateista, in care credinta in Dumnezeu era privita ca o crima. Exista, bineinteles, lume, spectatori care nu patrundeau sensurile, simbolurile din opera lui Andrei. Dar cei care-i deveneau ambasadorii operei sale ii impartaseau si-i raspandeau credinta.
- Care a fost cea mai profunda emotie traita alaturi de fratele dumneavoastra?
Marina Tarkovskaia: Am stat langa Andrei la premiera filmului "Oglinda". A fost un film neinteles nici de prieteni, nici de colegi. Mie mi-a fost clar de la inceput pana la sfarsit. Am plans tot timpul. Eram lipsita de cuvinte. Nu i-am putut marturisi si lui Andrei intelegerea si dragostea mea pentru faptul de a fi facut acest film. Este poate cel mai adanc regret din viata mea.
Au trecut doua decenii fara Andrei Tarkovski, opera sa continua insa sa emotioneze, sa traiasca, sa provoace noile generatii de spectatori la intelegerea menirii in lume si pentru lume, in credinta, pentru spiritualitate. O adevarata provocare pentru un prezent invadat de kitsch, minciuna, manipulare, oportunism.
Cred ca mostenirea lui Andrei Tarkovski ramane ancorata si in formidabilul sau manifest "Despre Apocalipsa", rostit in biserica Saint James in 1984. Si de aceea va invit in incheiere la o (re)lectura a cuvintelor rostite de autorul lui "Rubliov":
"Traim in mod materializat, repetand ceea ce stim despre existenta spatiului si a timpului. Traim, adica, datorita existentei acestui fenomen sau a acestor doua fenomene si suntem foarte sensibili la ele, pentru ca ne limiteaza barierele fizice. Dar, dupa cum se stie, omul este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si, asadar, se bucura de libertatea vointei, de capacitatea de a crea. In ultima vreme, dar nu numai in ultima, ci de destul de multa vreme, omul isi pune intrebarea daca nu cumva arta este, in general, pacatoasa. Cum de apare aceasta intrebare, cand este arhicunoscut ca actul creator de aminteste ca si noi suntem creati si ca avem cu totii un singur Parinte? De ce se naste un astfel de gand, pe care l-as numi sacrilegiu? Deoarece criza culturala a ultimului veac a adus artistul in situatia de a se putea dispensa de orice reper spiritual. Creatia a ajuns sa fie tratata ca un fel de instinct. Stim ca exista animale care au si ele un fel de simt estetic si pot produce in mod natural un obiect inchegat din punct de vedere formal. Sa zicem, fagurii pe care albinele ii construiesc pentru a-si depune mierea. Artistul a inceput sa-si priveasca talentul - care ii este dat - ca pe o proprietate a sa, si de aici a rezultat dreptul de a considera ca talentul nu il obliga la nimic. Astfel se explica acea lipsa de spiritualitate care domneste in arta contemporana. Arta se transforma fie in tot soiul de cautari formale, fie intr-un produs comercial. Nu e nevoie sa va explic ca cinematograful se gaseste in punctul de varf al acestei situatii, caci, dupa cum se stie, el s-a nascut la sfarsitul veacului trecut la iarmaroc, in scop exclusiv pecuniar.
"Apoi in planul dezvoltarii istorice am ajuns atat de neincrezatori unii intr-altii, nu mai credem ca putem sa ne ajutam unii pe altii, cu toate ca totul s-a facut in istorie ca sa supravietuim impreuna, incat am renuntat, de fapt, sa mai participam fiecare, personal, la viata publica. Persoana nu are nicio importanta. Adica, pe scurt, pierdem ceea ce ne-a fost dat de la inceput - libertatea alegerii, libertatea vointei. Iata de ce consider ca civilizatia noastra este gresita. Filozoful si istoricul rus Nikolai Berdiaev a observat, cu multa subtilitate, doua etape in istoria civilizatiei. Prima este istoria culturii, cand dezvoltarea omului este mai mult sau mai putin armonioasa si are un fundament spiritual, a doua apare odata cu declansarea unei reactii in lant, nesupusa vointei omului, cand dinamica scapa de sub control, cand societatea isi pierde cultura."
Extrasele din "Cuvantul despre Apocalipsa" fac parte din volumul Elenei Dulgheru "Tarkovski - filmul ca rugaciune".

Sursa: http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/20-de-ani-fara-andrei-tarkovski-84228.html.


Reamintim că între 13-19 decembrie 2006 a avut loc la Timişoara și Bucureşti evenimentul comemorativ Tarkovski. 20 de ani de la plecarea artistului, cu invitarea Marinei Tarkovskaia și a lui Aleksandr Gordon ( conferinţă de presă, mese rotunde, proiecţii de filme, lansarea cărții ”De vorbă cu Marina Tarkovskaia”). Organiatori: Universitatea de Vest-Timişoara, Cinemateca “Sărmanul Dionis” a Casei de Cultură a Studenţilor – Timişoara, Mitropolia Banatului, Muzeul Ţăranului Român, Editura Arca Învierii, Universitatea de Arte – Bucureşti.

duminică, 16 decembrie 2012

"Tarkovski în 2012" - Revista presei (12)


Filmele cineastului rus Andrei Tarkovski, la Cinemateca Eforie
3 Decembrie 2012

Cinemateca Română va prezenta miercuri şi joi, la Sala Eforie, în premieră în România, două documentare despre cineastul rus Andrei Tarkovski şi versiunile necenzurate ale capodoperelor acestuia - "Patimile după Andrei" şi "Solaris" - în cadrul evenimentului "Tarkovski în 2012. 80 de ani de la naştere", informează Agerpres.

Potrivit unui comunicat al Cinematecii remis luni agenţiei de presă, cele două documentare - "Magnetismul memoriei" şi "Andrei Tarkovski: Culegătorul de vise" - vor fi prezentate de criticul de film Elena Dulgheru, director al proiectului "Tarkovski în 2012".
Documentarul "Magnetismul memoriei", realizat în 2006 de Evgheni Borzov, redă interviuri cu martori şi o întâlnire de creaţie aproape uitată a lui Andrei Tarkovski cu cinefilii din Ivanovo, în 1976. Filmările au fost realizate în Zavrajie, Iurieveţ şi Ivanovo - localităţi din zona natală a regizorului, la Paris şi la Roma.
Pelicula, care a primit diploma specială la Festivalul Internaţional de Film Documentar "Punto de Vista", Navarra (Spania, 2007), va putea fi urmărit miercuri, de la ora 17,30.
Citeşte şi VIDEO. Arhivele celebrului regizor Andrei Tarkovski, vândute la o licitaţie la Londra
De la ora 19,00, publicul va putea urmări varianta oficială a filmului "Patimile după Andrei" realizat în 1966. Filmul va fi prezentat de istoricul de film prof. univ. Dmitri Salînski.
Joi, de la ora 17,00, va fi prezentat documentarul "Andrei Tarkovski: culegătorul de vise", realizat în 2010 de Evgheni Borzov. Bazat pe cartea Laylei Alexander-Garrett despre ultimul film al lui Tarkovski, documentarul recreează procesul realizării filmului "Sacrificiul", utilizând fotografii şi materiale video unice, surprinse de Layla Alexander în 1985, când fusese translatorul regizorului, informează sursa citată.
Filmul a primit premiul "Centrului pentru glorie naţională al Rusiei" la Concursul Naţional Istorico-Educativ "A servi Patria: nume şi fapte" (2011), diplomă la Festivalul Internaţional de Film "Viteazul de aur", Omsk (Rusia, 2012).
De la ora 18,30 va fi proiectat filmul "Solaris", varianta originală realizată în 1972, în URSS, şi va fi prezentat de istoricul de film prof. univ. Dmitri Salînski (Rusia).
Pelicula a câştigat Marele Premiu Special al Juriului şi Premiul Centrului Evanghelic - Cannes, 1972, premiul pentru Cel mai bun film al anului - Festivalul de Film de la Londra, 1972, diplomă de onoare la Festivalul de Film de la Strandford, 1973.
Evenimentul "Tarkovski în 2012. 80 de ani de la naştere", finanţat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, este organizat de Asociaţia "Orante" (iniţiatoarea proiectului), Ambasada Federaţiei Ruse în România, Primăria Municipiului Bucureşti, Arhiva Naţională de Filme - Cinemateca Română, Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Fundaţia Charta şi Fundaţia Art Viva.

sursa: http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/filmele-cineastului-rus-andrei-tarkovski-la-cinemateca-eforie-285933.html

Tarkovski în 2012" - revista presei (11)

Când Tarkovski e recuperat de ruşi

Autor: Maria Sarbu 29 Noi 2012 - 20:04
RIA Novosti/RIA Novosti Andrei Tarkovsky
Când Tarkovski e recuperat de ruşiLa 80 de ani de la naşterea marelui cineast, arhiva lui ajunge acasă.
Ruşii au făcut tot posibilul să cumpere pentru suma de 2,1 milioane de dolari Arhiva Tarkovski, licitată la Casa Sotheby’s. Păstrătoare a acestui tezaur este Olga Surkova, critic şi istoric de film din Olanda,  cea care ani în şir s-a aflat, cu reportofonul şi carnetul, în preajma celebrului regizor, lucrând împreună. Presa rusă arată mulţumirea de a fi biruit a ministrului Culturii din Rusia şi a guvernatorului regiunii Ivanovo, unde s-a născut şi a copilărit cel care avea să facă mai târziu furori în întreaga lume cu filmele sale: Andrei Tarkovski.

În această regiune, nu departe de Moscova, în oraşul Iureveţ, există casa-muzeu consacrată genialului regizor, şi acolo urmează să ajungă arhiva, care a fost “smulsă” ca o pradă de reprezentantul acestei regiuni la licitaţie, în urma unei “lupte” înverşunate, din mâinile cunoscutului cineast Lars von Trier şi ale unui bogat colecţionar al cărui nume nu a fost anunţat. La licitaţia la care arhiva a fost vândută în doar 18 minute şi-au manifestat interesul 22 de persoane. Potrivit ziarului Moskovskii Comsomoleţ (ediţia online), preţul de pornire a fost de 130.000 de dolari.

Cele 2,1 milioane de dolari nu sunt date de Ministerul rus al Culturii. Nu a semnat acest buget nici administraţia regiunii Ivanovo. A venit în ajutor mecena. S-au găsit mai mulţi protectori ai artei cinematografice. Astfel, mecenatul l-a adus, într-un fel, pe Tarkovski acasă.

Arhiva conţine câteva sute de pagini cu scenarii la filmele “Oglinda”, “Solaris” şi “Călăuza”; manuscrisul unor capitole din cartea “Sculpting in Time”, în care Tarkovski tratează teme despre cinema. Sunt şi însemnări la viitoarele sale filme, sunt 32 de casete cu înregistrări audio şi 13 minidiscuri cu înregistrări în care el vorbeşte despre “Solaris”. Desigur, nu lipsesc fotografii, înregistrări filmate cu prieteni şi colegi, dar şi scrisorile lui Tarkovski. Una dintre acestea (o valoare incontestabilă) ar fi scrisoarea regizorului către Brejnev, în care Tarkovski cerea permisiunea “de a lucra în patrie” şi de a proiecta acasă filmele interzise de cenzură.

Arhiva despre care se face vorbire ar fi putut să nu existe: Tarkovski i-ar fi spus Olgăi Surkova s-o arunce, atunci când a văzut materialele aduse de ea. Însă nu l-a ascultat; le-a păstrat cu multă grijă.

Se mai spune că arhiva a mai fost scoasă la licitaţie, cu vreo şase-şapte ani în urmă, când suma era estimată între 12.000 şi 30.000 de dolari, dar nimeni nu a fost interesat de moştenirea Tarkovski.

Născut în 1932, în regiunea Ivanovo, şi decedat în 1986, în Franţa, Andrei Tarkovski a regizat şapte filme rămase în patrimoniu: “Copilăria lui Ivan”, “Andrei Rubliov”, “Solaris”, “Oglinda”, “Călăuza”, “Nostalgia” şi “Sacrificiul”.

De remarcat faptul că la Bucureşti va avea loc peste câteva zile, cu prilejul împlinirii în acest an a 80 de ani de la naşterea cineastului, evenimentul “Tarkovski în 2012”, organizat de Primăria Municipiului Bucureşti, Ambasada Rusiei şi Asociaţia Culturală Orante.

Filme de Tarkovski, în variantă originală

În cadrul “Zilele Culturii Ruse”, desfăşurate la Bucureşti, va avea loc, între 4 şi 7 decembrie, evenimentul “Tarkovski în 2012. 80 de ani de la naştere”. Vor veni din străinătate la această comemorare atât sora lui Andrei Tarkovski, scriitoarea Marina Tarkovskaia, cât şi regizorul Aleksandr Gordon, istoricul de film Dmitri Salînski şi artistul fotograf Layla Alexander-Garett. Vor avea loc: simpozionul internaţional “Tarkovski 2012”, masa rotundă cu tema “Receptarea operei lui Tarkovski astăzi”, expoziţia foto “Tarkovski în Suedia”, lansarea seriei “Tarkovski” a Editurii “Arca Învierii”. De asemenea, vor fi proiectate documentarele “Enigma lui Andrei Rubliov” (2007), “Magnetismul memoriei” (2006) şi “Andrei Tarkovski: culegătorul de vise” (2010), dar şi filmele celebrului regizor “Patimile după Andrei” (varianta originală a peliculei “Andrei Rubliov” şi “Solaris” (varianta originală). Fără îndoială, vor fi întâlniri de neuitat, mai ales că sora regizorului va veni cu amintiri de familie, iar Alexandru Gordon, care i-a fost lui Tarkovski coleg de clasă şi apoi cumnat, depozitează amintirile de studenţie, urmând să prezinte retrospectiva “Tarkovski – 20 de ani de la moartea artistului”.

sursa: http://jurnalul.ro/cultura/film/cand-tarkovski-e-recuperat-de-rusi-630251.html

"Tarkovski în 2012" - Revista presei (10)

Tarkovski la Cinemateca Eforie!

 

Pentru cinefilii pătimași, Moș Nicolae sosește cu un dar neprețuit: evenimentul ”Tarkovski în 2012 – 80 de ani de la naștere”, găzduit de Cinemateca Eforie din Capitală, în zilele de miercuri, 5 decembrie și joi, 6 decembrie.

 Programul cuprinde două documentare despre genialul cineast rus Andrei Tarkovski, semnate de Evgheni Borzov, și versiunile originale, necenzurate, ale capodoperelor lui Tarkovski, ”ANDREI RUBLIOV” (”PATIMILE LUI ANDREI”) și ”SOLARIS”. Pentru cei interesați, iată programul în detaliu: Miercuri, 5 decembrie, ora 17.30 – Magnetismul memoriei”, documentar de Evgheni Borzov (Rusia, 2006). Prezintă criticul de film Elena Dulgheru, director al proiectului ”Tarkovski în 2012”. Filmul redă, din interviuri cu martori, o întâlnire de creaţie aproape uitată a lui Andrei Tarkovski cu cinefilii din Ivanovo, în 1976. Filmările au fost realizate în Zavrajie, Iurieveţ şi Ivanovo – localităţi din zona natală a regizorului, la Paris şi la Roma. De la ora 19.00 – ”Patimile după Andrei”, varianta originală a filmului ”Andrei Rubliov” (URSS, 1966). Prezintă istoricul de film Dmitri Salînski (Rusia). Din palmaresul filmului: Premiul Asociaţiei Criticilor de Film, Paris, 1968; Premiul FIPRESCI şi premiul pentru Cel mai bun scenariu – Cannes, 1969, alte nouă premii internaţionale. Joi, 6 decembrie, la ora 17.00, putem vedea al doilea documentar al lui Evgheni Borzov, ”Andrei Tarkovski: Culegătorul de vise” (Rusia, 2010), bazat pe cartea Laylei Alexander-Garret despre ultimul film al lui Tarkovski, ”Sacrificiul” (1985). De la ora 18.30, urmează ”Solaris”, în varianta necenzurată (URSS, 1972), Marele Premiu al Juriului şi Premiul Centrului Evanghelic – Cannes, 1972; premiul pentru Cel mai bun film al anului – Festivalul de Film de la Londra, 1972; diplomă de onoare la Festivalul de Film de la Strandford, 1973.

Sursa: http://www.cronicaromana.ro/2012/12/03/tarkovski-la-cinemateca-eforie/